Sunt Ioana Rădulescu, Leadership Mentor și Business Coach, cu o experiență de 15 ani în leadership operațional și management de proiecte și programe în IT.
Pe parcursul acestei experiențe am condus multiple echipe și proiecte și am construit și crescut un departament de 70 de oameni pe care l-am structurat în cele din urmă într-un întreg craft cu patru departamente, fiecare cu propriul manager.
De patru ani conduc propriul business de coaching, unde am livrat peste 850 de ore de coaching individual 1:1 pentru clienții mei.
Sunt certificată ICF PCC și EMCC EIA Senior Practitioner, sunt în anul III de studii la Psihologie, și colaborez ca și coach extern cu platforme globale de coaching precum Torch, Speexx și Corporate Counseling Associates, care selectează coachii tocmai pe baza experienței dovedite și certificate, nu doar declarate.
Lucrez cu antreprenori și lideri cu echipe de 5 până la 30 de oameni, care au construit deja o afacere funcțională, stabilă și chiar profitabilă, dar care încă nu poate crește sau respira fără prezența lor constantă. Îi ajut să nu mai fie prizonierii propriei afaceri, printr-o abordare pe doi piloni: construim împreună sistemul operațional de care au nevoie, oameni, procese, delegare, măsurare, și lucrăm, iar ulterior, pe convingerile și tiparele care decid dacă acel sistem chiar ajunge să fie aplicat sau rămâne doar cunoscut, pe hârtie.
Am fost eu însămi prizoniera propriei munci, mai întâi ca project manager, apoi ca manager al unui departament de 70 de oameni, unde am confundat multă vreme eficiența cu nevoia de a dovedi ceva. Am ales apoi să-mi construiesc propria viață, nu una moștenită sau impusă din inerție și de circumstanțe, un proces la care încă lucrez, pas cu pas.
Cred că majoritatea oamenilor sunt prizonierii propriilor circumstanțe și tipare, uneori interne, alteori legate de lucruri din exterior, o afacere, o echipă, o imagine de menținut, de care mintea s-a agățat fără să realizeze.
Misiunea mea este să-i ajut să schimbe circumstanțele și să vadă acele tipare, mai ales acolo unde am experiența directă: operaționalul și delegarea, exact ce-i ține pe mulți antreprenori și lideri departe de viața pe care și-o doresc de fapt.
Nu fac din asta o misiune care să mă obsedeze sau să mă consume, ci o extensie firească a felului în care aleg eu să trăiesc: cu bucurie, prezență și libertatea de a alege.
Pe termen lung, îmi doresc ca această muncă să devină din ce în ce mai profundă, de la structurile exterioare ale unei afaceri, procese, echipă, delegare, până la tiparele de gândire care le susțin sau le sabotează.
Formarea mea continuă în psihologie face parte din acest drum: cred că orice sistem bun, la un moment dat, se lovește de felul în care gândește liderul din spatele lui, și mă pregătesc continuu și ofer și acolo aceeași rigoare pe care o aplic pe partea de structură și proces.
Bucuria este pentru mine alegerea activă de a experimenta viața prin diversitatea rolurilor și experiențelor mele, nu acumulare pentru volum, ci varietate ca sursă de sens, valabilă zilnic și ca test retrospectiv, la finalul vieții.
Contribuția e nevoia ca ceea ce fac să conteze dincolo de mine, să dau ceva înapoi, să îmbunătățesc viața cuiva, să fac parte din ceva mai mare decât propriul interes.
Creșterea înseamnă dezvoltare continuă a competenței și cunoașterii, curiozitate activă, învățare constantă, extindere, motiv pentru care sunt la a doua facultate, la vârsta la care majoritatea consideră educația formală încheiată.
Integritatea e consecvența cu angajamentele mele, fac ce spun că fac, respect contractul și cuvântul dat, ca regulă implicită, nu ca excepție lăudabilă.
Responsabilitatea e evaluarea onestă a impactului meu asupra celuilalt, în limita competenței mele, și capacitatea de a opri sau reorganiza pentru a fi mereu aliniată cu interesele celor cu care lucrez.
Autonomia, în sfârșit, e libertatea de a alege cum lucrez și cum îmi structurez viața, exercitată însă în interiorul granițelor stabilite de integritate și responsabilitate.
Diferența nu e doar de metodă, ci de diagnostic. Majoritatea programelor de pe piață, inclusiv cele care se numesc explicit „antrenament”, nu coaching, pornesc de la premisa că problema este în totalitate una de competență: lipsesc procedurile, lipsește expertiza, deci soluția este să le predai. Pentru o parte din antreprenori, asta este adevărat. Procesul e necesar, dar nu suficient.
Am văzut constant, la clienți cu structuri deja construite dar neaplicate consecvent, cât și la cei fără nicio structură, că rezultatul depinde de mixul dintre un proces clar și un mindset compatibil cu rolul de antreprenor sau lider: cine crezi că trebuie să fii ca să delegi, ce crezi că se întâmplă dacă lași frâiele, ce-ți spune despre tine faptul că echipa „nu poate” fără tine. Un program care livrează doar procesul lasă jumătate din ecuație nerezolvată. De asta procedurile scrise rămân în “sertar”.
De asta lucrez 1:1, nu în grup, pentru că relația de coaching, nu doar informația transmisă, e ea însăși mecanismul prin care se produce schimbarea de comportament, lucru documentat consistent în cercetarea din psihoterapie și coaching.
Nu ofer execuție rapidă și rețete gata făcute, ofer un parteneriat susținut, pentru cine își dorește nu doar să facă altfel, ci să devină antreprenorul sau liderul pentru care sistemul chiar funcționează.
Vreau să trăiesc o viață pe care am ales-o eu, nu una care mi-a fost transmisă: o viață bogată prin diversitatea rolurilor pe care le port, coach, antreprenoare, parteneră, soție, mamă, călătoare, om curios, și prin experiențele pe care aleg conștient să le trăiesc, nu doar să le colectez.
Vreau ca munca mea să aibă sens dincolo de mine, să contribui la viața celorlalți, nu doar la propriul succes, și vreau să fac asta bine, cu competența și responsabilitatea de a nu face rău acolo unde nu sunt pregătită.
Vreau libertatea de a-mi alege programul și forma vieții mele, respectând totodată cuvântul dat și angajamentele mele. La finalul vieții, vreau să pot spune că am gustat din multe și am trăit din plin.
Fiecare bucată de viață trăită din plin, cu prezență și alegere conștientă, e ea însăși motivul pentru care viața merită trăită.
Am plecat, acum 15 ani, de la coordonarea proiectelor individuale în IT. Am ajuns, pas cu pas, să conduc programe, apoi departamente întregi, până la rolul în care defineam strategia unui craft de management de programe agile, dezvoltam metodologia și procedurile după care livra tot departamentul, formam alți manageri prin coaching și mentoring direct și construiam planuri de carieră pentru zeci de oameni. Chiar înainte să plec, structurasem acel craft în patru departamente, fiecare cu propriul manager, dovada că echipa putea funcționa bine și fără mine.
Pe drum, am trecut printr-un burnout care m-a doborât complet, exact genul de nesiguranță care te descentrează, dar te mobilizezi și continui, până te epuizează. Odată depășit, m-a învățat, dureros, diferența dintre eficiență și aliniere: că poți fi extrem de competent și tot să trăiești o viață care nu e a ta. De acolo am mers spre coaching și psihologie, ca o continuare firească a aceleiași întrebări pe care mi-o puneam deja în leadership, de ce știm ce ar trebui să facem și tot nu o facem consecvent, și ca drum spre rezultate mai rapide și mai aliniate cu ce-mi doresc cu adevărat.